REZUMAT

Determinarea primei perioade de globalizare 1870-1914 si potentialul de replicare a caracteristicilor acesteia in contextul actual

Dupa pacea de la Adrianopole de la 1829 , economia principatelor romane se caracteriza printr-o slaba valorificare a resurselor naturale, un nivel de trai mizer pentru cea mai mare parte a populatiei, slaba dezvoltare a manufacturilor, industriei si comertului, precum si printr-o agricultura care se mai practica inca cu tehnici rudimentare care nu mai suferisera modernizari semnificative de mai mult timp. Datorita dominatiei straine burghezia autohtona nu s-a putut impune pentru a inlatura definitiv cele din urma institutii medievale. Insa aspectul cel mai important care a carcterizat economia romaneasca dupa 1859 a fost acela al dificultatilor intampinate din punct de vedere concurential, capitol  la care Romania era dezavantajata de dimensiunea redusa a economiei si, implicit, de capacitatea ei de acumulare. La toate acestea se mai adaugau disputele dintre burghezie si mosierime, care au fost atenuate de abia odata cu instaurarea monarhiei, prin intermediul careia clasa politica romaneasca a avut in sfarsit concursul impartialitatii conceptului de arbitru, de care s-a achitat atat de bine Carol I. Obtinerea independentei de stat  a deschis, din punct de vedere economic, calea unor noi provocari. Iesita de sub dominatia unui imperiu retrograd, economia romaneasca a dat semnele constientizarii ca o competitivitate internationala trebuie sa includa in ecuatie si protectionismul.